COMBATEREA TRAFICULUI DE DROGURI – PREOCUPARE PRIORITARĂ MONDIALĂ

COMBATEREA TRAFICULUI DE DROGURI – PREOCUPARE PRIORITARĂ MONDIALĂ

 

THE FIGHT AGAINST DRUG TRAFFICKING – A HIGH PRIORITY

GLOBAL CONCERN

Lector univ. dr. Corina NAGHI

Conf. univ. dr. Gabriel NAGHI

The lack of stability in the area created a favourite climate for the increasing of the drug traffic, one of the organized crime groups’ main activities.

On December 8th, 2009, the Security Council had a special session on this topic, analysing the mechanisms that turn drug traffic into a serious threat to global security. Thus, the global nature of the drug issue requires both an international and multilateral approach.

A certain fact, the good cooperation of the authorities in charge within the UNO, in addition to the cooperation with the INTERPOL, aiming at improving the effectiveness of the international efforts made against regional, national and international drug traffic, together with the special approach towards this international issue, according to the principle of common and divided responsibility, represent the only chance to obtain valuable results in the continuous struggle against this global scourge.

A strong public educational campaign against drugs and their effects on the integrity of the individual has been taking place in many EU countries. However, this does not affect individual rights and freedom.

The best way one can achieve eradication of the drug markets is if drug addicts do not exist anymore. As a consequence, both production and illegal drug trade will be annihilated.

Keywords: drug trafficking, international cooperation, UN’s Security Council, educational campaigns

Instabilitatea regională a favorizat o creştere semnificativă a traficului de droguri, una dintre activităţile principale ale grupărilor crimei organizate.

Consiliul de Securitate al ONU, la 8 decembrie 2009, a ţinut pentru prima dată o şedinţă specială pe această temă, alertând comunitatea internaţională cu privire la ameninţările pe care le reprezintă traficul de droguri la adresa păcii şi securităţii internaţionale. Dezbaterea a depăşit cadrul singurului punct aflat pe ordinea de zi: „Pacea şi securitatea în Africa de Vest” şi a permis statelor membre să analizeze mecanismele care fac din traficul de droguri o ameninţare la adresa securităţii pe plan mondial. Natura globală a problemei drogurilor necesită o abordare internaţională şi multilaterală.

Consiliul a evidenţiat cu îngrijorare gravele ameninţări prin care traficul de droguri şi criminalitatea transnaţională organizată conexă afectează adesea securitatea internaţională din diferite regiuni ale lumii. S-a propus ca problema traficului de droguri să fie luată mai mult în calcul în analiza conflictelor, în strategiile de prevenţie, în misiunile integrate şi în operaţiunile de menţinere a păcii. Totodată s-a susţinut şi punerea în aplicare deplină şi completă a trei convenţii asupra luptei contra drogurilor.

Ameninţările reprezentate de traficul de droguri la adresa securităţii internaţionale sunt observate la trei niveluri. Traficul de droguri face ca statele să devină mai vulnerabile din cauza creşterii criminalităţii (de la războaiele cartelurilor până la dezvoltarea unei criminalităţi transnaţionale organizate), a corupţiei ca sursă de diminuare a capacităţilor de intervenţie a statelor şi a folosirii sale, în scopul de a finanţa grupări armate. Prin caracterul său transnaţional, traficul de droguri contribuie la destabilizarea unei regiuni întregi. Comunitatea internaţională a reacţionat, perfectând iniţiative regionale de luptă împotriva traficului de droguri după modelul Pactului de la Paris din mai 2003, consacrat căilor drogurilor din Asia Centrală în Europa. Conceptul de „Pact de la Paris” şi necesitatea de a pune la punct programe mai exigente şi perfect coordonate pentru a lupta împotriva traficului de heroină provenind din Afganistan au fost reamintite în timpul summit-ului G8 de la Evian şi în timpul celei de-a 17-a sesiuni speciale a Consiliului de Securitate asupra Afganistanului în anul 2003.

Problema drogurilor a devenit, prin legătura sa cu reţelele ilicite internaţionale, un element fundamental de ameninţare la adresa securităţii internaţionale.

Oficiul Naţiunilor Unite pentru combaterea Drogurilor şi Criminalităţii (ONUDC) a arătat, în raportul său asupra comerţului de opium afgan, rolul drogurilor nu numai în finanţarea insurecţiei din Afganistan ci şi a grupărilor extremiste din numeroase ţări din Asia Centrală. Reţelele teroriste îşi finanţează o parte a activităţilor, graţie traficului de droguri, fără ca traficanţii de droguri să fie neapărat conştienţi de acest aspect. Comunitatea internaţională a recunoscut legătura care există între droguri şi securitatea internaţională în declaraţia politică adoptată în cadrul celei de- a 52- a sesiuni a Comisiei Stupefiantelor ( martie 2009). Astfel, problema mondială a drogurilor nu mai poate fi tratată exclusiv sub aspectele sale economice şi sociale, ci trebuie abordată deopotrivă de către instituţiile însărcinate cu pacea şi securitatea internaţională. Oficiul Naţiunilor Unite Împotriva Drogurilor şi a Criminalităţii în raportul său anual pentru 2008, a subliniat faptul că tratamentul global al ameninţărilor transversale pe care le reprezintă traficul de droguri, criminalitatea organizată, corupţia şi terorismul, trebuie să facă obiectul preocupărilor prioritare ale comunităţilor internaţionale. Lupta împotriva drogurilor face obiectul uneia dintre cele mai vechi cooperări internaţionale. Ea se bazează astăzi pe trei convenţii relevante ale ONU, privite drept instrumente legale majore în abordarea problematicii drogurilor: Convenţia Unică privind Stupefiantele din 1961( amendată prin Protocolul din 1972) , Convenţia asupra Substanţelor Psihotrope din 1971 şi Convenţia Naţiunilor Unite privind Traficul Ilicit de Stupefiante şi de Substanţe Psihotrope din 1988.

În Sesiunea Specială pentru droguri a Adunării Generale a ONU din 1998 s-a confirmat importanţa unei abordări echilibrate şi integrate în politica pe droguri, reducerea cererii şi a ofertei de droguri fiind elemente ce se susţin reciproc. Oficiul Naţiunilor Unite pentru Combaterea Drogurilor şi a Criminalităţii constituit în 1997- ONUDC (care face parte din secretariatul ONU şi are sediul la Viena) este ingurul organism care are responsabilitatea de a coordona toate activităţile Naţiunilor Unite în materie de control al drogurilor şi de a furniza un leadership eficient pentru aceste activităţi. Principalul său rol este acela de a ajuta statele membre în lupta împotriva drogurilor, a criminalităţii şi a terorismului.

Cei trei piloni ai programului de lucru al ONUDC sunt:

– cercetarea şi munca analitică pentru ameliorarea cunoaşterii fenomenelor legate de droguri şi de problemele criminalităţii transnaţionale organizate;

– o activitate normativă, pentru a ajuta statele în ratificarea şi punerea în aplicare a tratatelor internaţionale;

– proiecte tehnice de cooperare pentru a mări capacitatea statelor membre de luptă împotriva drogurilor, a criminalităţii şi a terorismului şi de a trata unele din consecinţele acestora.

Consiliul de Securitate a fost sesizat în mai multe situaţii, create în diferite zone geografice, în care problema drogurilor este centrală.

Pentru Afganistan, producţia şi traficul de stupefiante reprezintă o ameninţare foarte concretă la adresa securităţii şi a stabilităţii ţării şi a regiunii (Rezoluţia 1890/2009). Prin Rezoluţia 1890/2009 s-a trecut la o mai atentă supraveghere a comerţului internaţional de precursori chimici. Consiliul, a invitat statele din MINUSTAH să-şi întărească colaborarea cu guvernul haitian pentru a îngrădi traficurile transfrontaliere de droguri (Rezoluţia 1892/2009). De asemenea, Consiliul a conştientizat dimensiunea ameninţărilor reprezentate de expansiunea traficului de droguri şi de criminalitatea organizată nu numai pentru ţările implicate ci şi pentru subregiunea Africa. Pentru prima oară, în decembrie 2009, Consiliul de Securitate a tratat problema pe plan global, punănd un accent particular pe situaţia din Africa.

Consiliul a acordat atenţia necesară dispoziţiilor adoptate de Adunarea generală, Consiliul economic şi social, Comisia stupefiantelor, Oficiul Naţiunilor Unite impotriva Drogurilor şi a Criminalităţii şi de către alte organe şi organisme ale Naţiunilor Unite în scopul de a face faţă numeroaselor riscuri de securitate create de traficul de droguri în numeroase ţări şi regiuni şi şi-a definit poziţia de susţinător al promovării unor noi măsuri în acest domeniu.

Un lucru este evident, buna cooperare în cadrul ONU, inclusiv cooperarea cu INTERPOL în vederea îmbunătăţirii eficacităţii acţiunii internaţionale împotriva traficului de droguri la scară naţională, regională şi internaţională şi abordarea acestei problematici mondiale în ansamblul său, conform principiului responsabilităţii comune şi partajate reprezintă singura şansă de a se înregistra rezultate concrete în lupta cu acest flagel ce a devenit global. UNOCD se află în fruntea campaniei mondiale împotriva drogurilor pentru a spori gradul de conştientizare în ceea ce priveşte pericolul major pe care traficul ilicit de droguri îl reprezintă pentru societate. Consiliul a încurajat statele să se achite de obligaţiile lor cu privire la lupta contra traficului de droguri şi a altor forme de criminalitate transnaţională organizată, să prevadă aderarea la Convenţiile internaţionale în materie, în special la cele trei convenţii ale Naţiunilor Unite asupra stupefiantelor, să organizeze anchete şi, dacă este cazul să exercite urmăriri contra persoanelor şi a tuturor celor implicaţi în traficul de droguri şi în activităţile criminale conexe, respectând legislaţia în vigoare. Traficul de droguri poate fi combătut atât prin măsuri naţionale, cât şi regionale.

În acest sens, o soluţie pertinentă ar fi înăsprirea legii. Respectarea acesteia, ca urmare a conştientizării costurilor, ar putea avea drept efect diminuarea traficului şi consumului de droguri. În anumite ţări, împotriva traficanţilor este propusă chiar pedeapsa capitală, dar acest lucru intră în contradicţie cu articolul 3 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Consumul de drog pentru sine este un concept juridic referitor la simplul uz al unor substanţe ilicite separându-l de acele acte cum ar fi posesia, transportul sau furnizarea. Aceasta înseamnă că simplul act al fumatului, injectării, inhalării, înghiţirii a unui drog este un act ilegal, distinct însă de infracţiunea de a-l poseda. Oricum, legislaţia unor ţări face distincţie, încadrând uzul separat de posesie.

În Italia, din 1990 şi în Spania din 1992, posesia de droguri pentru uzul personal nu mai face obiectul urmăririi penale. Cu toate acestea, când o persoană este prinsă în posesia unei cantităţi modeste de droguri iar poliţia nu îl are în evidenţă pentru alte infracţiuni cum ar fi traficul sau vânzarea sa, drogul găsit asupra lui este confiscat iar cazul este trimis autorităţilor administrative, astfel că persoana primeşte o notificare. Dacă este găsit vinovat pentru posesia de drog pentru uz personal, atunci persoana va fi amendată (Spania) sau i se va suspenda permisul de conducere pentru 2-4 luni (Italia). În anumite cazuri, dacă prezintă semne de dependenţă, persoana este îndrumată să urmeze tratament sau consiliere de specialitate.

În Portugalia, prin Legea 30/2000 se introduce dezincriminarea posesiei şi uzului tuturor drogurilor de la 01.06.2001. În prezent, dacă o persoană este gasită în posesia unei mici cantităţi de drog (sub necesarul de 10 zile) şi poliţia nu are alte suspiciuni sau evidenţe că persoana este implicată în vânzare sau trafic , drogurile sunt confiscate iar persoana este amendată. Această procedură poate să fie suspendată dacă persoana poate face dovada utilizării drogului doar ocazional şi nu frecvent (deci nu este considerat dependent).

În aprilie 2001, Luxemburgul a promulgat legea prin care este dezincriminat consumul de canabis precum şi transportul şi achiziţionarea pentru consumul personal.

În Olanda, uzul canabisului nu este legalizat ci doar tolerat de autorităţi. Pedeapsa maximă pentru posesia şi vânzarea a 30 g canabis, este o lună de închisoare sau amendă, sau 4 ani închisoare sau amendă, pentru importul, exportul sau cultivarea profesională.Aceste pedepse pot fi crescute cu 1/3 în caz de repetare.

În Franţa se recomandă aplicarea alternativelor terapeutice în locul închisorii.

Deci, în multe ţări ale Uniunii Europene, se duce o politică de educare a cetăţenilor privind efectele drogurilor asupra integrităţii individului, fără a face atingere drepturilor şi libertăţilor individuale.

Motivele acestei politici sunt constituite de dorinţa de a separa piaţa de desfacere a drogurilor uşoare de cele puternice, de a evita criminalitatea şi pentru claritatea administrativă.

Consiliul de Securitate a angajat comunitatea internaţională şi organismele Naţiunilor Unite să întărească cooperarea cu organismele regionale şi subregionale în lupta împotriva traficului de droguri.

În data de 17/18 iunie 2004 Consiliul European a dezbătut şi aprobat o Noua Strategie Europeană pentru Droguri pentru perioada 2005-2012 . Această Strategie pe Droguri este bazată în primul rând pe principiile fundamentale ale Uniunii Europene , susţinând cu prioritate valorile esenţiale ale Uniunii : demnitatea umană, libertatea, democraţia, egalitatea, solidaritatea, statul de drept şi respectarea drepturilor omului. Strategia urmăreşte să protejeze şi să îmbunătăţească starea de bine a societăţii şi a individului, să promoveze sănătatea publică, să ofere un nivel ridicat de securitate pentru cetăţeni şi să adopte o politică echilibrată în abordarea problemei drogurilor.

Strategia europeană pe Droguri 2005-2012 urmăreşte obţinerea următoarelor rezultate concrete : ’’Reducerea măsurabilă a consumului de droguri, a dependenţei şi a riscurilor medicale şi sociale prin dezvoltarea şi îmbunătăţirea unui sistem de reducere a cererii care să fie efectiv şi integrat, bazat pe rezultate ştiinţifice care să includă prevenirea, intervenţia rapidă, tratamentul, prevenirea riscurilor şi reintegrarea socială în statele membre UE. Măsurile de reducere a cererii trebuie să ia în considerare toate problemele sociale şi medicale produse de consumul şi abuzul de droguri, precum şi de policonsum, împreună cu substanţe psihoactive legale cum sunt alcoolul şi tutunul”.

Eliminarea pieţelor prin dispariţia consumatorilor reprezintă cea mai sigură cale de anihilare a producerii şi comercializării ilicite a drogurilor.

 

© 2013 Frontier Theme