FACTORI DE POTENŢARE A TRAFICULUI ŞI CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI

FACTORI DE POTENŢARE A TRAFICULUI ŞI CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI

 

POTENTING FACTORS OF ILLICIT TRAFFIC

AND CONSUMPTION OF DRUGS

 

Comisar şef drd. Cătălin ŢONE[1]

Drugs consumption and its associated issues is continuing spreading all over the world pointing like red dots some zones on social system involution. Maintaining of drugs request at constant level and eventually its growing lead the orientation and the interest of organized crime groups to production and traffic of these substances, activities that provides significant incoming money in a short period of time.

Situation of Illicit drugs traffic and consumption becomes today more and more complex due to a sum of considerations, especially because of border opening between plenty of countries, political and economical mutations, rising of more rich users, rising request and offer on majority of drugs under international control and cultural changing brought by globalization and fasting communication means.

Key-words: drugs traffic and consumption, criminality related to drugs, proliferation, globalization, European analysis.

Consumul de droguri şi problemele asociate acestuia continuă să se răspândească în majoritatea regiunilor lumii, transformând unele zone în puncte roşii pe harta degradării sistemului social. Menţinerea la un nivel constant a cererii de droguri sau chiar creşterea acesteia, au determinat orientarea şi preocuparea grupurilor de crimă organizată către producţia şi traficul acestor substanţe, activităţi din care se obţin venituri importante într-un timp scurt. [2]

Situaţia traficului şi consumului ilicit de droguri devine în prezent din ce în ce mai complexă din mai multe considerente, în special deschiderea frontierelor între numeroase ţări, datorită mutaţiilor de ordin politic şi economic pe care le cunosc, apariţia unui tip de consumatori care dispun de resurse financiare sporite pentru a-şi achiziţiona drogurile, creşterea cererii şi ofertei pentru majoritatea substanţelor aflate sub control internaţional şi schimbările culturale aduse de globalizare şi de rapiditatea mijloacelor de comunicaţii.

În măsura în care cultivatorii, producătorii, transportatorii, furnizorii, distribuitorii şi consumatorii de droguri provin din toate regiunile lumii, comerţul cu droguri a devenit o componentă esenţială a crimei organizate. Efectele globalizării se resimt puternic şi în acest domeniu, de exemplu comprimatele de ecstasy fabricate în Europa sunt vândute şi în America de Nord, în Asia de Sud-Est şi în Oceania, în timp ce cocaina produsă în America de Sud face obiectul unui trafic intens către Europa, uneori chiar pe rutele ce trec prin Africa de Vest[3].

Traficul ilicit de droguri este strâns legat de alte forme grave de criminalitate,  precum traficul de migranţi, traficul de persoane, falsificarea cărţilor de credit, constituind în acelaşi timp şi o importantă sursă de finanţare a unor activităţi deosebit de violente şi distructive în care sunt implicate organizaţiile teroriste şi reţelele de crimă organizată.

Infractorii implicaţi în traficul ilicit de droguri adoptă o abordare din ce în ce mai profesionistă şi se adaptează cu flexibilitate noilor condiţii geopolitice, juridice, economice şi tehnologice, utilizând structuri antreprenoriale şi combinând activităţile de afaceri ilegale cu activităţile comerciale legitime. Aceştia sunt totodată pregătiţi să acţioneze prin orice mijloace pentru a-şi atinge obiectivele, recurgând la ameninţări sau acte de violenţă împotriva persoanelor şi a bunurilor, căutând să-şi exercite influenţa în vederea manipulării oamenilor politici, a oamenilor de afaceri şi a autorităţilor publice, cu principalul scop al maximizării profiturilor şi al obţinerii puterii.

Metoda de operare a reţelelor infracţionale implicate în traficul de droguri se caracterizează prin specializare, diviziunea muncii şi compartimentare. Profiturile ilegale sunt reinvestite în noi activităţi infracţionale sau injectate în activităţi comerciale licite pentru spălarea banilor şi crearea paravanului legal. Prin toate aceste activităţi se caută câştigarea de influenţă şi construirea unui monopol criminal.[4]

În ultimii ani, crima organizată a cunoscut un progres considerabil, atât în plan cantitativ (creşterea actelor de violenţă, chiar şi extremă, şi de intimidare, cazurile de fraudă şi corupţie, traficul ilicit de droguri, etc.), cât şi în plan calitativ (prin profesionalizarea şi internaţionalizarea reţelelor). Obiect al principalelor politici ale statelor de la începutul anilor 1990, crima organizată a ocupat o poziţie secundară în planul preocupărilor autorităţilor statelor în ultima vreme, datorită faptului că tragicele evenimente din 11 septembrie 2001 au condus la declanşarea unui adevărat război concertat împotriva terorismului.

Analizele efectuate în ultima perioadă de timp de majoritatea organizaţiilor internaţionale şi de autorităţile naţionale specializate în domeniul combaterii traficului ilicit de droguri, scot în evidenţă faptul că sindicatele transnaţionale ale drogurilor îşi intensifică în mod constant activităţile, cucerind în permanenţă noi regiuni şi teritorii destinate cultivării şi producerii de stupefiante, perfecţionându-şi rutele de traficare şi modalităţile de livrare a drogurilor.

Consumul de droguri pune în pericol din ce în ce mai frecvent una din principalele valori ale civilizaţiei, viaţa omului. În fiecare an, în întreaga lume, milioane de familii suportă consecinţele consumului de droguri.

Potrivit afirmaţiilor Secretarului de Stat pentru Justiţie din cadrul Guvernului SUA, John Tornburg, traficanţii de droguri pot fi consideraţi criminali în serie, aceştia distrugând vieţile oamenilor, flagelul extinzându-se de la o persoană la alta, în special în rândul tinerei generaţii.

Guvernele României de după anul 2000 şi-au asumat gradual responsabilităţi în lupta împotriva flagelului drogurilor, începându-se cu o abordare coordonată şi multisectorială a luptei antidrog, prin elaborarea şi aprobarea strategiilor pe anumite perioade[5].

Astfel, prin Hotărârea Guvernului nr.73/2005, s-a aprobat Strategia naţională antidrog pentru perioada 2005-2012[6], ce reprezintă programul de acţiune la nivel naţional prin care se urmăreşte pe termen scurt dezvoltarea capacităţii pentru abordarea unitară şi multisectorială a problematicii drogurilor, stabilindu-se coordonate de acţiune ale instituţiilor abilitate în lupta împotriva drogurilor.

Această strategie fundamentează măsurile în domeniul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri pe prevederile strategiei europene privind drogurile, ţinându-se cont de specificul acestui flagel în România. Documentul stabileşte obiectivele generale şi specifice pentru reducerea cererii şi ofertei de droguri, pentru întărirea cooperării internaţionale şi dezvoltarea unui sistem global de informare-evaluare privind fenomenul drogurilor, arătând totodată importanţa activităţii de coordonare a politicii antidrog.

Noua strategie îşi propune menţinerea la un nivel scăzut a consumului de droguri în Româniaîn paralel cu eficientizarea măsurilor de combatere a criminalităţii în acest domeniu. Pornind de la necesitatea reducerii consumului de droguri şi a înlăturării efectelor nefaste ale acestuia, viziunea strategică pe segmentul reducerii cererii de droguri constă în crearea şi punerea în funcţiune a unui circuit integrat de servicii de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru consumatori, mai ales pentru cei dependenţi.

Potrivit Strategiei naţionale antidrog, principalele tendinţe privind evoluţia fenomenului criminalităţii în domeniul drogurilor sunt următoarele:

�� amplificarea şi diversificarea fenomenului infracţional transfrontalier;

�� modificarea continuă a rutelor utilizate şi a tipurilor de droguri traficate în funcţie de cerinţele pieţei ilicite;

�� extinderea fenomenului infracţional din acest domeniu pe întreg teritoriul ţării;

�� amplificarea si diversificarea criminalităţii asociate consumului de droguri;

�� diversificarea modalităţilor de spălare a banilor rezultaţi din operaţiunile ilicite cu droguri prin racolarea unor specialişti din domeniul financiarbancar şi coruperea unor funcţionari publici;

�� creşterea numărului de consumatori de droguri şi, în special, a celor care preferă amfetaminele şi cannabisul.

Principalii factori de risc care pot influenţa nivelul ofertei de droguri, identificaţi prin Strategia naţională antidrog în perioada 2005-2012, sunt:

�� poziţia României la intersecţia principalelor rute tradiţionale utilizate de traficanţii internaţionali de droguri şi faptul că începând cu data de 1 ianuarie 2007 ţara noastră reprezintă graniţa estică a UE;

�� creşterea fluxului de imigranţi spre Româniaşi alte state membre ale UE;

�� dezvoltarea traficului comercial prin punctele de frontieră cu consecinţe asupra scăderii timpilor de control;

�� creşterea consumului de droguri şi în special a celui de droguri sintetice;

�� implicarea în fapte de corupţie a unor funcţionari publici care au atribuţii directe în activitatea de control la frontieră;

�� proliferarea reţelelor teroriste interesate în obţinerea de fonduri din traficul ilicit de droguri; cooperarea insuficientă între instituţiile abilitate în reducerea ofertei de droguri

Pornind de la necesitatea eludării legislaţiei, în special prin evitarea sistemelor instituţionale implicate în lupta de combatere a fenomenului, industria drogurilor se perfecţionează continuu, ridicând potenţialul tehnic şi financiar şi adaptându-se la ultimele progrese ştiinţifice sau tehnologice.

În faţa acestei evoluţii se impune conceperea, adoptarea şi aplicarea unui mod eficient, unitar şi internaţional de luptă împotriva infracţionalităţii legate de droguri şi crimă organizată.

Evoluţia criminalităţii în domeniul traficului şi consumului ilicit e droguri este puternic influenţată de multitudinea factorilor de potenţare care trebuie identificaţi, analizaţi şi care constituie repere pentru stabilirea concepţiei de combatere a acestui fenomen.

În ultima perioadă s-a constatat manifestarea pregnantă a factorilor de potenţare a traficului şi consumului ilicit de droguri ceea ce a avut ca efect creşterea acestui fenomen cu influenţe negative în plan social, economic şi mai ales în plan individual.

Un prim factor de potenţare este modificarea sitaţiei politice internaţionale prin deschiderea frontierelor şi « lejerizarea » controlului la aceste frontiere ceea ce a făcut posibilă amplificarea şi diversificarea fenomenului infracţional transfrontalier. Astfel s-au diversificat şi dezvoltat rutele de trafic de droguri de la ţările producătoare la pieţele de consum.

Acest aspect a avut ca efect modificarea continuă a rutelor utilizate şi a tipurilor de droguri traficate, în funcţie de cerinţele pieţei ilicite.

Un alt factor de potenţare a fost cel legislativ, în sensul că, după revoluţia din decembrie 1989, în lipsa unui cadru legislativ de specialitate (legea- cadru, nr. 143, a apărut în anul 2000) fenomenul traficului şi consumului ilicit de droguri s-a extins pe întregul teritoriu al ţării, amplificându-se şi diversificându-se multe forme de criminalitate asociate traficului şi consumului ilicit de droguri.

O formă importantă de criminalitate asociată traficului de droguri este spălarea banilor rezultaţi din operaţiunile ilicite cu droguri prin racolarea unor specialişti din domeniul financiar-bancar şi coruperea unor funcţionari publici.

La data actuală, un factor de potenţare îl reprezintă şi lipsa de eficienţă a instituţiilor de protecţie socilală ceea ce împinge unii tineri, în lipsa unor surse legale de venit, să se implice în activitatea de distribuţie a drogurilor.

De asemenea, instituţiile de asistenţă şi tratament a consumatorilor dependenţi sunt insuficiente şi, uneori, ineficiente.

Tot în acest cadru putem menţiona existenţa factorilor de potenţare educaţionali şi religioşi care nu au oferit suportul informaţional necesar tinerilor a căror debut în consumul ilicit de droguri putea fi prevenit.

În lupta în vederea diminuării influenţei factorilor de potenţare un rol important îl are cunoaşterea în detaliu a evoluţiei fenomenului. Astfel, aşa cum marele Herodot spunea că pentru a vedea viitorul, trebuie să-ţi cunoşti trecutul, este necesar să identificăm şi să înţelegem toate reperele evoluţiei fenomenului traficului şi consumului ilicit de droguri şi astfel vom putea să ne pregătim şi să devenim eficienţi în lupta de combatere.


[1] Doctorand – Universitatea Naţională de Apărare “Carol I”

[2] Cătălin Ţone şi colectiv, Drogurile şi crima organizată, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 5

[3] Cătălin Ţone, Drogurile- tentaţii şi pasiuni ucigaşe, Editura Sitech, Craiova, 2010, p. 9

[4] Cătălin Ţone şi colectiv, Drogurile şi crima organizată, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 9

[5] Mihai Stoica, Vicenţiu-Virgilius Stanciu – Măsuri luate de România în lupta antidrog şi pentru

reducerea impactului flagelului drogurilor asupra populaţiei, Buletinul de Informare şi

Documentare al MIRA-Secretariatul General nr.3(86)/2008, pag.69

[6] Publicată în Monitorul Oficial nr.112 din 3 februarie 2005

 

© 2013 Frontier Theme