ADERAREA ACTORILOR IMPLICAŢI ÎN CONFLICTELE MAJORE ACTUALE LA DREPTUL INTERNAŢIONAL UMANITAR

ADERAREA ACTORILOR IMPLICAŢI ÎN CONFLICTELE MAJORE ACTUALE LA DREPTUL INTERNAŢIONAL UMANITAR

 

Sublocotenent Victor CURĂLEA,

Batalionul 3 Geniu „General Constantin Poenaru” Buzău

The current paper studies how the actors involved in the major conflicts of today apply the Law of armed conflict. None of the major conflicts of today (over 1000 victims in one year) are admitted as “armed conflicts” by the governments involved in these conflicts but rather as “insurgencies” or “terrorist acts”.

This classification denies the rebels of the rights given to prisoners of war by the Geneva Conventios and they are prosecuted according to the criminal law in each country.

Introducere

Am început cercetarea de faţă plecând de la următoarea întrebare: “Cum se aplică dreptul internaţional umanitar în conflictele majore de astăzi?”.

Pentru a defini “conflictele majore” am folosit împărţirea pe categorii făcută de Universitatea Uppsala din Suedia[1] şi recunoscută de către ONU[2], conform căreia un conflict major este acel conflict care provoacă peste 1000 de morţi violente într-un an calendaristic.

Dintr-un total de 7 conflicte majore[3] prezentate de Programul “Uppsala Conflict Data” am decis să analizez următoarele 3 conflicte[4]:

1. Insurgenţa Naxalit-Maoistă din India,

2. Insurgenţa talibană din Afganistan,

3. Războiul civil din Somalia.

Toate conflictele majore actuale sunt conflicte interne exclusive (fără implicarea unor forţe internaţionale de menţinere a păcii: India, Mexic, Pakistan) sau conflicte interne cu implicare internaţională (Somalia, Irak, Afganistan, Sudan).

Cele două tipuri de conflicte au în comun existenţa unei singure tabere de actori recunoscuţi la nivel internaţional dar şi clasificarea conflictelor respective drept tulburări interne, ceea ce duce la imposibilitatea aplicării Convenţiilor de la Geneva din 1949.

Cu excepţia Afganistanului nici un alt stat pe teritoriul căruia se desfăşoară un conflict major (Sudan, Somalia, Pakistan, Mexic, Irak, India) nu a semnat Statutul Curţii Penale Internaţionale şi doar Afganistan şi Sudan au semnat Protocolul nr. II la Convenţiile de la Geneva , cu privire la Protecţia Victimelor Conflictelor Armate Ne-Internaţionale.

 
   

Harta 1. Conflicte în desfăşurare[5]

 
   

Harta 2. Statele care nu au semnat Protocolul Adiţional nr. 2

la Convenţiile de la Geneva din 1949

1. Insurgenţa Naxalit-Maoistă

Loc de desfăşurare: centrul şi estul Indiei

Perioada de desfăşurare: 1967 – prezent

Speranţa de viaţă: 63.4 ani

Gradul de alfabetizare: 66% din populaţia adultă

Actori implicaţi:

Guvernul Indian vs. Partidul Comunist Indian (Maoist)

Partidul Comunist Indian Janashakti (Marxist-Leninist)

Scurt istoric

Insurgenţa Naxalit-Maoistă este un conflict între grupările maoiste cunoscute drept naxaliţi şi guvernul indian.

Numele insurgenţei vine de la o revoltă ţărănească care a avut loc în 1967 în satul Indian Naxalbari şi care în present s-a extins în zona centrală şi estică a Indiei, zonă denumită “Coridorul Roşu”. Coridorul Roşu se întinde pe peste 90.000 de kilometri pătraţi şi acolo se află 60% din rezervele de bauxită ale Indiei, 25% din cărbune, 28% din rezervele de fier, 92% din rezervele de nickel şi 28% din rezervele de mangan[6].

Prim ministrul indian Manmohan Singh i-a numit pe naxaliţi în 2006 drept „singura provocare internă majoră cu care se confruntă ţara noastră” iar în 2009 a declarat că ţara lui „pierde lupta împotriva rebelilor maoişti”.

În anul 2009 acest conflict a cauzat peste 1100 de pierderi de vieţi omeneşti, de ambele părţi ale baricadei.

În data de 22 iunie 2009 guvernul Indian a reînnoit clasificarea gherilelor naxalite drept grupări teroriste iar începând din octombrie 2009 a suplimentat forţele guvernamentale din districtele afectate cu 40000 de militari.

Astăzi unele grupări naxalite cum ar fi Partidul Comunist al Eliberării Indiei (Marxist-Leninist) au devenit organizaţii legale care participă la alegerile parlamentare. Altele, ca Partidul Comunist Indian (Maoist) şi Partidul Comunist Indian Janashakti (Marxist-Leninist) sunt implicate în lupte de gherilă.

În data de 6 aprile 2010 naxaliţii au lansat cel mai mare atac din historia mişcării lor, omorând 76 de membri ai forţelor de securitate indiene şi rănind alţii 50, într-o ambuscadă la care au participat peste 1000 de luptători de gherilă, în junglele din districtul Chattisgarh Dantewada.

Până în iulie 2010 naxaliţii au mai omorât 40 de poliţişti în două atacuri separate în Chhattisgarh şi Narayanpur.

Aplicarea dreptului internaţional umanitar în Insurgenţa Naxalit-Maoistă

India a ratificat Convenţiile de la Geneva din 1949 în data de 9 septembrie 1950 dar acestea nu se aplică în conflictul naxalit.

Guvernul indian un a semnat niciodată Protocoalele adiţionale la Convenţiile de la Geneva şi prin urmare nu aplică prevederile celui de-al doilea Protocol Adiţional privind Protecţia Victimelor Conflictelor Armate Ne-Internaţionale din 1977.

Guvernul Indiei a tratat încă de la început mişcarea naxalită drept o tulburare a ordinii interne. India nu a acordat luptătorilor de gherilă un statut de combatant şi a supus luptătorii capturaţi rigorilor legii penale.

În ciuda declarării unor districte indiene drept “zone eliberate” (în aceste zone naxaliţii au controlul de facto) şi a conturării elementelor incipiente ale unui stat (constituţie, alegeri, structură guvernamentală, etc.), naxaliţii un au obţinut recunoaşterea internaţională din partea unui alt stat suveran şi sunt consideraţi mişcare teroristă de către majoritatea statelor.

Ambele părţi sunt acuzate de încălcări ale drepturilor omului şi în special de folosirea minorilor în prima linie.

În septembrie 2010 Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi-a exprimat dorinţa de a furniza servicii medicale în zonele afectate de insurgenţa naxalit-maoistă. Guvernul indian a fost de acord cu oferta CICR.

Harta 3. Ameninţări la adresa Indiei: Coridorul Roşu,

Coridorul Siliguri şi Terorismul Islamic[7]

2. Insurgenţa talibană din Afganistan

Loc de desfăşurare: Afganistan

Perioada de desfăşurare: 2001 – prezent

Speranţa de viaţă: 43.6 ani

Gradul de alfabetizare: 28% din populaţia adultă

Actori implicaţi (din 2001):

Guvernul Afgan

SUA

Marea Britanie

Canada

Australia

Germania

ISAF

vs. Talibanii

Al-Quaeda

Hezbi Islami

Scurt istoric

Insurgenţa talibană în Afganistan s-a manifestat imediat după pierderea puterii în urma războiului din 2001. Talibanii atacă în continuare trupele guvernamentale afgane, trupele SUA şi alte trupe ISAF şi s-au înregistrat foarte multe incidente teroriste care le sunt atribuite.

Activităţile lor sunt în strânsă legătură cu Al-Qaeda şi s-au extins şi peste graniţă, în Pakistan. În vorbirea curentă termenul de “talibani” se poate referi la cea mai mare grupare de insurgenţi din Afganistan, Talibanii Quetta Shura, sau la orice fel de insurgenţi în general.

În 2009 talibanii au redobândit controlul în mediul rural din câteva provincii afgane. În august 2009 comandanţii talibani ai provinciei Helmand au început să emită vize în numele “Emiratului Islamic al Afganistanului” către călătorii care doreau să treacă prin Lashkar Gah, capitala provinciei.

Pe parcursul anului 2010 talibanii au fost scoşi din părţi ale provinciei Helmand de forţele Operaţiunea ISAF Moshtarak, începută în februarie 2010. Între timp insurgenţa talibană s-a răspândit în provinciile nordice ale ţării. Noua politică a talibanilor este de a muta militanţii din sud către nord pentru a arăta că sunt “peste tot”.

Cu majoritatea trupelor afgane şi ISAF staţionate în provinciile din sud şi din est, sătenii din nordul considerat odată paşnic s-au trezit confruntaţi cu deteriorarea rapidă a securităţii lor pe măsură ce insurgenţii au obţinut noi teritorii în provincii precum Kunduz, Baghlan şi în munţii din provincia Badakhshan.

Aplicarea dreptului internaţional umanitar în Insurgenţa talibană din Afganistan

Teritoriul Afganistanului de astăzi nu a fost în ultimele trei decenii un loc foarte paşnic şi nici un loc care să exceleze în respectarea dreptului internaţional umanitar. Războiul de zece ani dintre URSS şi mujahedini a fost marcat de bombardamente asupra populaţiei civile, câmpuri de mine pe suprafeţe foarte mari de împuşcarea pe loc a prizonierilor de război de către ambele tabere.

Abuzurile asupra civililor şi asupra militarilor capturaţi au continuat pe toată durata războiului civil dintre Alianţa Nordică şi talibani, război câştigat de Alianţa Nordică în 2001, cu sprijinul SUA şi a aliaţilor săi.

După URSS care nu a semnat Protocoalele adiţionale decât în 1989, la un an după retragerea din Afganistan, a fost rândul SUA să declare un război fără a recunoaşte existenţa combatanţilor inamici.

În prezent ambele tabere implicate în conflict sunt acuzate că încalcă dreptul internaţional umanitar. Diferitele grupări insurgente şi miliţiile locale nu sunt legate prin nici un fel de acord care le-ar interzice să practice războiul total şi nici un încearcă să ascundă asta.

Talibanii îşi fac un titlu de glorie din tortura, decapitările, răpirile, atacurile asupra populaţiei străine, asupra reprezentanţilor Crucii Roşii sau asupra jurnaliştilor.

SUA au refuzat să acorde statutul de combatanţi prizonierilor capturaţi în timpul războiului din Afganistan, din 2001 până în prezent. Această decizie a fost contestată în justiţie şi în prezent sunt dosare deschise în tribunalele americane.

Centrul de detenţie din Baza aeriană Bagram a fost criticat ca drept un loc unde au loc abuzuri şi unde prizonierii afgani au fost torturaţi. Crucea Roşie a primit permisiunea de a vizita centrul de detenţie de la Bagram.

În data de 9 noiembrie 2009 guvernul de la Kabul a semnat Protocoalele Adiţionale I şi II la Convenţia de la Geneva din 1949.

Harta 4. Activitatea talibană în Afganistan

3. Războiul civil din Somalia

Loc de desfăşurare: Somalia

Perioada de desfăşurare (faza 5): 2009 – prezent

Speranţa de viaţă: 49.7 ani

Gradul de alfabetizare: 37.8% din populaţia adultă

Actori implicaţi:

Guvernul Federal Tranziţional al Somaliei

Uniunea Africană

vs. Emiratul Islamic al Somaliei

Harakat al-Shabaab Mujahedeen (HSM)
Hizbul Islam (HI)
Ximan & Xeeb
al-Qaeda

Scurt istoric

Naţiunea somaleză din Cornul Africii, deşi formată aproape în întregime din musulmani suniţi de etnie somaleză este formată din 11 milioane de oameni care aparţin de clanuri şi subclanuri diferite, cu o istorie bogată şi complexă.

Populaţia Somaliei a fost supusă la decenii de violenţă internă şi este vulnerabilă din cauza secetei şi inundaţiilor care contribuie la sărăcia şi malnutriţia prelungite. Crizele umanitare au fost cumplite şi omniprezente.

De la răsturnarea de la putere a dictaturii brutale de 21 de ani a lui Siad Barre în 1991, războiul civil bazat pe rivalitatea dintre clanuri, competiţia pentru resurse şi activităţile infracţionale ale liderilor de clan au dezmembrat Somalia, ducând la prăbuşirea completă a statului şi a economiei.

Faza a cincea a războiului civil din Somalia, între 2009 şi prezent se desfăşoară în principal în sudul Somaliei. A început în luna februarie 2009 cu lupte între forţele Guvernului Federal Tranziţional Somalez sprijinit de forţe de menţinere a păcii trimise de Uniunea Africană pe de-o parte şi diferite facţiuni islamiste de partea cealaltă.

 

Aplicarea dreptului internaţional umanitar în Războiul civil din Somalia

Violenţele au provocat mii de refugiaţi care au plecat din Mogadishu, capitala ţării. Organizaţiile care susţin drepturile omului au emis rapoarte credibile despre violarea drepturilor omului şi a dreptului internaţional umanitar, fiind în special vorba despre răpiri, violuri şi omorârea nediscriminatorie a civililor de către grupări înarmate.

La fel ca în cazul insurgenţei din Afganistan, atât rebelii cât şi forţele guvernamentale şi de menţinere a păcii sunt acuzaţi de aceste abuzuri.

Guvernul federal tranziţional din Somalia nu a semnat nici un alt tratat în afară de Convenţiile de la Geneva din 1949 iar rebelii, la fel ca talibanii din Afganistan, fac un titlu de glorie din violenţele îndreptate împotriva civililor, fie ei localnici sau străini cu statut special (medici, jurnalişti, observatori).

Concluzii

În conflictele majore de astăzi putem vorbi mai mult despre protejarea drepurilor omului în general şi despre aplicarea unui drept internaţional umanitar cutumiar şi mai puţin despre aplicarea dreptului internaţional umanitar bazat pe tratate şi convenţii.

Principalele probleme care stau în calea aplicării eficiente a dreptului internaţional umanitar sunt:

§ guvernele declară conflictele drept tulburări interne şi aplică legea penală împotriva rebelilor (nu le acordă statut de combatant)

§ majoritatea covârşitoare a statelor care au conflicte armate pe teritoriul lor nu au semnat Protocoalele adiţionale la Convenţiile de la Geneva şi nici Statutul Curţii Penale Internaţionale (Anexa 1).

§ forţele anti-guvernamentale se fac vinovate de foarte multe violenţe şi nu caută să respecte dreptul internaţional umanitar ceea ce duce la: escaladarea conflictului şi lipsa recunoaşterii internaţionale a solicitărilor lor

§ forţele anti-guvernamentale folosesc tactici de luptă care atrag suspiciuni legitime asupra întregii populaţii civile dintr-o anumită regiune şi care duc la creşterea abuzurilor asupra civililor.

 

Bibliografie

  1. Amnesty International Report 2010 The State of the World’s Human Rights. Amnesty Intl British Section, 2010. Print.
  2. Human Rights Watch World Report, 2010: Events of 2009. New York: Seven Stories, 2010. Print.
  3. The Military Balance 2010. Oxfordshire: Routledge, 2010. Print.
  4. „States Party to the Main Treaties.” International Committee of the Red Cross (ICRC) – Home. Web. 28 Sept. 2010. <http://www.icrc.org/web/eng/siteeng0.nsf/html/party_main_treaties>.

 

Nr. crt.

Denumirea tratatului

Insurgenţa naxalit-maoistă

Insurgenţa talibană

Războiul civil din Somalia

India

Naxaliţii

Afganistan

Talibanii

Somalia

Rebelii islamişti

1)

Convenţiile de la Geneva ( I – IV), 1949

09/11/1950

Rebelii naxaliţi nu beneficiază de

recunoaştere internaţională şi nu sunt parte

la nici un tratat internaţional.

26/09/1956

Talibanii şi aliaţii lor nu beneficiază de

recunoaştere internaţională şi nu sunt parte la nici un tratat internaţional.

12/07/1962

Rebelii musulmani nu beneficiază de recunoaştere internaţională şi nu sunt parte la nici un tratat internaţional.

2)

Protocolul adiţional nr. I la Convenţiile de la Geneva, 1977

nu a aderat

10/11/2009

nu a aderat

3)

Protocolul adiţional nr. II la Convenţiile de la Geneva, 1977

nu a aderat

10/11/2009

nu a aderat

4)

Protocolul adiţional nr. III la Convenţiile de la Geneva, 2005

nu a aderat

nu a aderat

nu a aderat

5)

Convenţia privind drepturile copiilor, New York, 1989

11/12/1992

28/03/1994

nu a aderat

6)

Protocolul opţional la Convenţia privind drepturile copiilor, New York, 2000

30/11/2005

24/09/2003

nu a aderat

7)

Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, 1998

nu a aderat

10/02/2003

nu a aderat

8)

Convenţia de la Haga, 1954

16/06/1958

nu a aderat

nu a aderat

9)

Protocolul nr. I la Convenţia de la Haga, 1954

16/06/1958

nu a aderat

nu a aderat

10)

Protocolul nr. II la Convenţia de la Haga, 1999

nu a aderat

nu a aderat

nu a aderat

11)

Convenţia privind interzicerea folosirii, stocării, producerii şi transferului minelor anti-personal şi privind distrugerea lor, Oslo, 1997

nu a aderat

11/09/2002

nu a aderat

Anexa 1. Aderarea

actorilor implicaţi în conflictele actuale majore la dreptul internaţional umanitar.


[1]Uppsala Conflict Data Program”, http://en.wikipedia.org/wiki/Uppsala_Conflict_Data_Program

[2] Changing Operating Environment for Humanitarian Agencies, http://ochaonline.un.org/humanitariannegotiations/Chapter1-2.htm#FNfour

[3] Vezi Harta 1 – Conflicte în desfăşurare

[4] Am eliminat Războiul contra traficanţilor de droguri din Mexic, Războiul civil din NV Pakistanului, Războiul civil din Sudan şi Războiul civil din Irak.

[5] Ongoing Conflicts, http://en.wikipedia.org/wiki/File:Ongoing_Conflicts.png

[6] „Forbes India: industry vs tribals in battleground Orissa”, Forbes India Magazine, 03 July, 2009, http://ibnlive.in.com/news/forbes-india-industry-vs-tribals-in-battleground-orissa/96185-3.html

[7] India Defense Review, http://www.indiandefencereview.com/wp-content/uploads/2010/04/map.jpg

 

© 2013 Frontier Theme