NICOLAE TITULESCU – O VICTIMĂ A TERORISMULUI POLITIC

NICOLAE TITULESCU – O VICTIMĂ A TERORISMULUI POLITIC

 

NICOLAE TITULESCU- A VICTIM OF POLITICAL TERRORISM

Prof.univ.dr. Constantin IORDACHE *

The  Romanian  diplomat  defended  the  peace  treaties  signed  after  World  War  I.  He  was devoted  to  the  United  Nations  Society  and  participated  in  the  elaboration  process  of  the fundamental   norms   that   regularize   relations   between   countries;   bringing   a   significant contribution  to  the  creation  of  regional  security  organisms.  His  diplomatic  activity  was consecrated to security and disarmament, condemning the Italian fascism, the German Hitlerism and the Japanese militarism actions against independency, sovereignty and territorial integrity. Keeping trace or Romania’s interests, Nicolae Titulescu was a lively conscience of the first half of  the  20 th   century  and,  for  20  years,  an  honorary  and  constant  fighter  in  “the  trenches  of peace”.

 

Diplomatul român a apărat tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial. A fost  devotat  principiilor  Societăţii  Naţiunilor  Unite  şi  a  participat  la  elaborarea  normelor fundamentale  în  relaţiile  dintre  state;  aducându-şi  o  contribuţie  determinantă  la  crearea  unor organisme  regionale  de  securitate.  Demersurile  diplomatice  au  fost  consacrate  securităţii  şi dezarmării,   condamnând   sever   atentatele   fascismului   italian,   hitlerismului   german   şi militarismului  japonez  la  adresa  independenţei,  suveranităţii  şi  integrităţii  teritoriale  ale  unor state.  Urmărind  afirmarea  intereselor  României,  Nicolae  Titulescu  a  fost  o  conştiinţă  vie  a primei jumătăţi a secolului XX, a fost un luptător aşezat voluntar şi statornic timp de 20 de ani în „tranşeele păcii”.

 

Key-words: diplomat, United Nations Society, security, disarmament, independency.

 

Cuvinte-cheie:    diplomat,    Societatea    Natiunilor    Unite,    securitate,    dezarmare, independenta

În  perioada  interbelică,  asasinatul  politic  a  reprezentat  o  metodă preferată    a    regimurilor    totalitare    pentru    eliminarea    personalităţilor indezirabile.

Relevante pentru asemenea fapte reprobabile sunt aprecierile exprimate de  ambasadorul  Germaniei,  Roland  Koester,  într-o  convorbire  avută  cu ziarista franceză Geneviéve Tabois, chiar în ziua asasinării premierului român Ion G. Duca, 29 decembrie 1933: „Aflaţi că la Berlin naziştii pretind că prin  asasinate politice Germania ar putea obţine tot ce ar vrea în Europa! O să se termine şi cu Titulescu, aliat credincios al Parisului şi al Londrei” 54

La acel moment, figurau pe lista neagră a naziştilor: Engelbert Dolfuss, cancelarul  Austriei;  Alexandru  Karadjordjevié,  regele  Iugoslaviei;  Louis Barthou,  ministrul  de  externe  al  Franţei;  Albert  I.  regele  Belgiei;  Nicolae Titulescu,   ministrul   afacerilor   străine   al   României.   Asasinarea   acestor personalităţi,   figuri   politice   proeminente,   urma   să   genereze   modificări esenţiale în viaţa politică mondială. Aceste acte de terorism politic vizau un scop bine determinat şi au reprezentat un capitol aparte al crimei organizate internaţionale, cu grave consecinţe asupra evoluţiei relaţiilor internaţionale 55 .

Nicolae  Titulescu  a  fost  unul  dintre  cei  mai  vehemenţi  oponenţi  ai fascismului, atrăgând adversitatea oficialităţilor din Germania nazistă şi Italia fascistă. Într-un articol apărut în presa fascistă italiană, în ziua atentatului de la Marsilia (9 octombrie 1934), se releva: „Va veni o zi când un student va expedia   un   glonţ,   încheind   aroganţele   ministrului   afacerilor   străine   al României şi vom termina astfel cu Titulescu”.

La  începutul  anului  1934,  sub  egida  Oficiului  de  Politică  Externă  al Partidului  Naţional  Socialist  Muncitoresc  din  Germania,  condus  de  Alfred Rosenberg,  a  fost  elaborat  un  amplu  plan  de  acţiune  împotriva  României, vizând  obiective  concrete.  Pentru  îndeplinirea  acestui  plan  s-au  alocat 750.000  mărci  germane,  fiind  mobilizaţi  responsabili  ai  unor  importante departamente  ale  celui  de-al  treilea  Reich,  printre  care  menţionăm  pe  Hess, locţiitorul  lui  Hitler,  care  avea  în  subordinea  sa  agenţii  ce  activau  în străinătate; Himmler, comandantul poliţiei politice (Gestapoul).

Punctul 4 al acestui plan prevedea asasinarea lui Carol al II-lea, care era considerat  un  loial  reprezentant  al  intereselor  politice  şi  financiare  anglo-franceze.

Punctul  11  al  planului  viza  asasinarea  lui  Nicolae  Titulescu,  ministrul afacerilor  străine  al  României.  Fermitatea  şi  consecvenţa  cu  care  acţiona diplomatul  român  pentru  apărarea  intereselor  fundamentele  ale  României, pentru organizarea unui sistem de securitate colectivă în Europa, rolul lui în adoptarea hotărârii de scoatere în afara legii, la 19 decembrie 1933, a Gărzii de Fier, au generat, până la paroxism, adversitatea faţă de Nicolae Titulescu.

Asasinatele  politice  erau  planificate  pe  durata  vizitei  la  Bucureşti  a ministrului de externe al Franţei, Louis Barthou, iunie 1934. Au fost trimişi în România numeroşi agenţi germani, cu pregătire şi experienţă în executarea de acte teroriste.

Activitatea   operativă   realizată   de   structurile   de   informaţii   şi contrainformaţii  româneşti,  de  Biroul  II  de  pe  lângă  Marele  Stat  Major  al Armatei,  a  contribuit  la  deconspirarea  acestui  plan  terorist  şi  la  adoptarea de măsuri corespunzătoare pentru contracararea sa.

Succesul   vizitei   întreprinse   de   Louis   Barthou   în   România   s-a concretizat prin dezvoltarea relaţiilor româno-franceze.

Acţiunile   serviciilor   secrete   germane   au   determinat   structurile româneşti  de  informaţii  şi  contrainformaţii  să  adopte  măsuri  operative pentru   combaterea   atentatelor   politice   planificate,   pentru   a   asigura securitatea  lui  Carol  al  II-lea  şi  a  membrilor  guvernului,  a  lui  Nicolae Titulescu în numeroasele misiuni diplomatice pe care acesta le făcea peste hotare.

Serviciile româneşti de informaţii şi contrainformaţii l-au avertizat pe Nicolae  Titulescu  asupra  planului  regimului  nazist  de  terorism  politic  din prima jumătate a anului 1934, plan care îl viza în mod direct.

La  începutul  anului  1936,  aflându-se  la  Hotelul  Ritz,  în  Paris, împreună  cu  mareşalul  Franchet  D′Esperay,  un  ofiţer  de  la  serviciile  de informaţii  franceze  l-a  avertizat  pe    Nicolae  Titulescu  că  se  pune  la  cale asasinarea  sa,  prin  otrăvire.  Pericolul  asasinării  îl  ameninţa  pe  diplomatul român  ca  o  sabie  a  lui  Damocles.  El  fusese  pus  în  gardă  de  generalul Weygand să nu mai bea decât apă minerală în sticle închise.

Avertismentele  n-au  întârziat  să  se  confirme.  Primele  semne  ale otrăvirii apar în martie 1936, la una din întâlnirile pe care le avea Nicolae Titulescu cu miniştrii de externe ai statelor membre ale Micii Înţelegeri şi ale Înţelegerii Balcanice. Diplomatul român a fost sub observaţie medicală mai  multe  zile.

În  luna  iunie  1936,  starea  sa  de  sănătate  s-a  agravat  pe durata   participării   la   Conferinţa   de   la   Montreaux   privind   regimul strâmtorilor Mării Negre; invitat la un dineu de către ministrul de externe al Turciei, ministrul român al afacerilor străine a leşinat.

În august 1936, s-a derulat o nouă tentativă de asasinare a lui Nicolae Titulescu.  Serviciul  cehoslovac  de  siguranţă  a  avertizat  despre  pregătirea unui  atentat  împotriva  miniştrilor  de  externe  ai  statelor  membre  ale  Micii Înţelegeri. Atentatul urma să se producă pe teritoriul cehoslovac, cu ocazia Conferinţei  de  la  Bratislava.  La  29  august  1936  Nicolae  Titulescu  nu  a participat  la  Conferinţa  de  la  Bratislava;  măsurile  de  securitate  luate  de autorităţile  cehoslovace,  în  colaborare  cu  cele  româneşti  au  împiedicat realizarea planurilor criminale ale conspiratorilor.

Activitatea   lui   Nicolae   Titulescu   l-a   aşezat   pe   omul   politic   şi diplomatul  român  în  opoziţie  ireductibilă  cu  regimurile  fasciste  şi  naziste care  vizau  o  nouă  ordine  politică,  militară  şi  economică,  prin  modificarea echilibrului  realizat  prin  tratatele  de  pace  încheiate  la  sfârşitul  Primului Război Mondial.

În  calitatea  de  ministru  de  externe  al  României  în  două  mandate (1927-1928;   1932-1936),   el   a   acţionat   cu   realism,   inteligenţă   şi perseverenţă pentru realizarea unui climat de pace, securitate, încredere şi colaborare  pe  plan  internaţional.  Promotor  al  unei  politici  active  de colaborare  internaţională,  Nicolae  Titulescu  s-a  manifestat  ca  un  adevărat artizan al păcii.

Diplomatul  român  a  apărat  tratatele  de  pace  încheiate  după  Primul Război Mondial. A fost devotat principiilor Societăţii Naţiunilor Unite şi a participat  la  elaborarea  normelor  fundamentale  în  relaţiile  dintre  state; aducându-şi o contribuţie determinantă la crearea unor organisme regionale de  securitate.  Demersurile  diplomatice  au  fost  consacrate  securităţii  şi dezarmării,   condamnând   sever   atentatele   fascismului   italian   şi   ale nazismului  german,  la  adresa  independenţei,  suveranităţii  şi  integrităţii teritoriale ale unor state. Urmărind afirmarea intereselor României, Nicolae Titulescu a fost o conştiinţă vie a primei jumătăţi a secolului XX, a fost un luptător aşezat voluntar şi statornic timp de 20 de ani în „tranşeele păcii”.

La  29  august  1936,  Nicolae  Titulescu  s-a  retras  din  viaţa  politică  a României.   Evoluţiile   ulterioare   au   fost   concludente   pentru   evaluarea consecinţelor  acestui  act,  prin  care  România  a  pierdut  un  inteligent  şi prestigios diplomat pentru apărarea intereselor fundamentale ale poporului român, pentru pace, securitate şi colaborare internaţională.

Boala diplomatului român s-a agravat. Examenele clinice au constatat o  anemie  accentuată,  caracterizată  printr-o  pierdere  sensibilă  în  greutate, reducerea  tonusului  vital,  incapacitatea  bolnavului  de  a  mai  desfăşura activităţi fizice şi intelectuale. Examenele de laborator au confirmat aceste constatări, relevând scăderea alarmantă a globulelor roşii.

În  presa  internaţională  au  apărut  numeroase  precizări  şi  declaraţii, atribuite  lui  Nicolae  Titulescu,  care  confirmau  teza  unei  tentative  de asasinat.  Astfel,  „Corriere  de  la  Sera  cita  declaraţia  pe  care  Nicolae Titulescu  a  făcut-o  unui  ziarist  francez:  „Ştiu,  de  la  un  prieten  politic,  că am fost condamnat să fiu otrăvit. A mă asasina brutal, cu un pumnal sau cu un  revolver  ar  fi  prea  scandalos,  după    asasinatele  politice  comise  în România în ultimii ani. A înlătura pe Titulescu prin otravă, în aşa fel încât să se stingă încet, este scopul duşmanilor mei. Sfârşitul meu va fi atribuit sănătăţii mele mediocre şi, în felul acesta, se va evita orice scandal”.

Într-un  articol  care  releva  rezultatele  unei  anchete  efectuate  de ziarul  „Le  Petit  Parisien”  se  afirma:  „O  personalitate  politică,  care  vrea  să-şi  păstreze  anonimatul,  ne-a  declarat  următoarele:  „Nu  pot  uita  că, într-o  seară,  ministrul  m-a  luat  de  braţ  şi  mi-a  spus:  scumpul  meu,  am fost  otrăvit  în  străinătate  într-un  vagon  restaurant.  De  atunci  mă  simt rău”.

La  21  septembrie  1935,  adresându-se  celei  de  a  XVII-a  sesiuni ordinare a Adunării Societăţii Naţiunilor, preşedintele acesteia, Saavedra Lamas  spunea:  „Colegii  mei  au  aflat  că  domnul  Titulescu,  care  a exercitat  în  două  rânduri,  cu  admirabilul  său  talent,  preşedinţia  acestei Adunări,  s-a  îmbolnăvit.  Aş  vrea  să  cer  colegilor  mei  să  binevoiască  să mă  autorizeze  să  transmit  domnului  Titulescu  urările  noastre  afectuoase de grabnică restabilire” 56 . Propunerea a fost adoptată de plenul Adunării. Pe  baza  mandatului  primit,  Saavedra  Lamas  transmitea  lui  Nicolae Titulescu,  de  care  îl  legau  sentimente  de  veche  şi  adâncă  prietenie, următoarea   telegramă:   „În   numele   Adunării   Societăţii   Naţiunilor, credincioasă  fostului  prezident  exprim  excelenţei  voastre  urări  foarte călduroase    pentru    prompta    dumneavoastră    restabilire.    //    Adaug expresiunea  personală  a  urărilor  mele  cele  mai  sincere  şi  foarte  înaltei mele consideraţiuni”.

La  22  septembrie  1936,  Rivas  Vicuna,  preşedintele  Consiliului Societăţii    Naţiunilor,    trimitea    lui    Nicolae    Titulescu    următoarea telegramă: „În numele Consiliului Societăţii Naţiunilor, ai cărui membri, în    totalitate,    împărtăşesc    sentimentele    şi    neliniştile    prietenilor dumneavoastră,  vă  exprim  urările  cele  mai  sincere  de  însănătoşire  şi  vă asigur  de  ataşamentul  tuturor  foştilor  dumneavoastră  colegi” 57 .  Erau

gesturi  calde,  menite  să  aducă  o  reală  alinare  în  sufletul  aceluia  ce fusese,  până  în  ultima  zi  a  activităţii  sale  oficiale,  unul  dintre  marii apărători  ai  Societăţii  Naţiunilor.  „Iau  cunoştinţă  astăzi  de  telegrama dumneavoastră – îi răspundea Nicolae Titulescu, la 29 septembrie 1936, lui  Avenol.  Vă  rog  să  primiţi  şi  să  împărtăşiţi  membrilor  Consiliului mulţumirile mele pline de emoţie pentru mulţumirile pe care aţi binevoit să mi le exprimaţi”  58 .

Ziarul  britanic  „Times”  aprecia  că  „nu  există  motive  ca  dispariţia lui Titulescu de pe arena politică să se considere ceva mai mult decât o eclipsă trecătoare. Oameni de calibrul lui şi cu caracterul său nu părăsesc pentru mult timp arena politică”. Dally Telegraph sublinia „el poate să-şi facă  din  nou  apariţia  în  curând  pe  arena  românească  ca  un  adversar  al fascismului”.

Chastenet, directorul ziarului Le Temps, declara ataşatului cultural şi de presă al României în Franţa: „ziarul Le Temps nu se va da niciodată la o parte de a publica ceva care ar fi un omagiu adus d-lui Titulescu” 59 .

La  18  noiembrie  1936  s-a  trimis 60   la  Comisia  de  verificare  a titlurilor  noilor  senatori  aleşi  recunoaşterea  calităţii  de  senator  de  drept pentru  Nicolae  Titulescu.  Validarea  ca  senator  de  drept  a  avut  loc  în primăvara anului 1937.

Diplomatul   român   a   reluat   activitatea   politică,   continuând   cu aceeaşi fervoare acţiunea sa de tribun al păcii. Nicolae Titulescu a ţinut şi a reuşit să se manifeste activ pe arena vieţii internaţionale, ieşind din anonimatul  în  care  vroiau  să-l  plaseze  adversarii  săi.  Modul  în  care  a continuat să se manifeste afirmă un diplomat lucid şi responsabil, demn şi  angajat,  cu  remarcabilă  forţă  de  pătrundere  a  sensului  şi  conţinutului proceselor  şi  evenimentelor  internaţionale  şi  cu  aceeaşi  capacitate  de  a formula  judecăţi  de  mare  valoare  ideatică  şi  practică  în  convorbirile  cu personalităţi   politice   ale   vremii   sale,   în   cadrul   cercurilor   politice, ştiinţifice, diplomatice şi ziaristice.

În aprilie 1937, au avut loc, în capitala Franţei, o serie de contacte cu  numeroase  personalităţi  europene  .  În  publicaţia  Le  Temps,  Nicolae Titulescu declara: „Am venit la Paris pentru câteva zile spre a-mi vedea prietenii.  Ei  mi-au  cerut  să-mi  afirm  din  nou  existenţa  mea  biologică  şi politică”.

Nicolae  Titulescu  s-a  bucurat  la  Paris  de  o  primire  de  excepţie, demonstrând  marile  simpatii  pe  care  le  câştigase  pentru  ţară  şi  pentru sine.

În lunile aprilie-iunie 1937, Nicolae Titulescu a onorat cu prezenţa sa mai multe instituţii şi forumuri naţionale şi internaţionale din Franţa, Marea Britanie şi Cehoslovacia.

A  desfăşurat  conferinţe  diplomatice  la  Paris,  în  faţa  membrilor Academiei  Diplomatice  Internaţionale.  La  27  iunie  1927  a  susţinut  o conferinţă  la  Bordeaux,  la  Congresul  Asociaţiei  mutilaţilor  şi  foştilor luptători.

Toate aceste manifestări publice ale lui Nicolae Titulescu aveau să aibă  un  larg  ecou  favorabil  în  presa  franceză,  ziarele  publicând  largi extrase   din   expozeurile   sale   şi   comentarii   elogioase   pe   marginea acestora.

La invitaţia lui Eduard Beneš, preşedintele Republicii Cehoslovace, la  15  iunie  1937,  Nicolae  Titulescu  a  vizitat  Praga  şi  Bratislava. Universitatea  Komensky  din  Bratislava,  în  semn  de  profundă  admiraţie pentru  personalitatea  ilustrului  diplomat  român  şi  ca  o  înaltă  preţuire  a serviciilor aduse de el cauzei păcii, îi decernează, la 19 iunie 1937, titlul

de doctor honoris causa.

Conferinţele  publice  prezentate  în  forumuri  academice  din  Franţa, Marea  Britanie  şi  Cehoslovacia  atestau  că  opiniile  marelui  diplomat român   erau   apreciate   de   marile   personalităţi   politice   ale   lumii. Demersurile      diplomatice   au   confirmat   –   prin   conţinutul   lor,   prin analizele  de  o  deosebită  profunzime  juridică  şi  concluziile  de  mare

rigoare  –  excepţionala  sa  capacitate  de  a  prefigura  construcţia  păcii pentru viitorul omenirii.

Activitatea  pe  care  Nicolae  Titulescu  a  desfăşurat-o  până  anul 1941,  anul  morţii  sale,  a  contribuit  la  apărarea  şi  afirmarea  intereselor politico-diplomatice ale României în prima jumătate a secolului XX.

54  Geneviéve Tabois, Douăzeci de ani de tensiune diplomatică, Editura Politică, Bucureşti, 1985, p.156.

55   Pentru  înţelegerea  ansamblului  problemei,  deosebit  de  relevantă  este  lucrarea  lui  Ion Bodunescu.  „Flagelul  terorismului  internaţional”,  Editura  Militară,  Bucureşti.  Autorul  pune  în evidenţă,   în   mod   argumentat,   contribuţiile   româneşti   în   direcţia   combaterii   eficiente   a terorismului internaţional, amintind că România a sesizat Societatea Naţiunilor, la 20 noiembrie 1926, asupra necesităţii elaborării unei convenţii internaţionale pentru universalizarea reprimării terorismului, evocând aportul considerabil avut de juriştii români, de prestigiu internaţional (V.V. Pella, J. Rădulescu), în definirea juridică a terorismului şi în elaborarea instrumentelor juridice de combatere a crimelor internaţionale

56  S.D.N., A. XVII (1936), Supplément spécial, nr.155, doc. nr.8, p.37.

57  S.D.N., Communiqué au Condeil, C. 428, 1936, Genève, le 5 octobre 1936 – A.M.A.E., Fond 71,  1920-1944,  România,  Diverse,  1936-1939,  vol.413;  cf.  şi  Procès  verbal  de  la  quatrevingt quatorième  session  du  Conseil  de  la  Sociéte  des Nations  Première  séange,  la  2  actobre  1936  – S.D.N., C.L., XCIV (1936), nr.11, doc. nr.3805, p.1 188; vezi şi Dreptatea, 24 septembrie  1936

58  S.D.N., Communiqué au Condeil, C. 428, 1936, Genève, le 5 octobre 1936 – A.M.A.E., Fond 71,  1920-1944,  România,  Diverse,  1936-1939,  vol.413;  cf.  şi  Procès  verbal  de  la  quatrevingt quatorième  session  du  Conseil  de  la  Sociéte  des Nations  Première  séange,  la  2  actobre  1936  – S.D.N., C.L., XCIV (1936), nr.11, doc. nr.3805, p.1 188. Este sigur că Nicolae Titulescu a trimis telegrame de răspuns şi lui Saavedra Lamas şi lui Rivas Vicuûa.

59   T.C.  nr.  59584,  (Bucureşti,  29  octombrie  1936,  V.  Rădulescu  către  Legaţia  României  de  la Paris – A.M.A.E., Fond 71, 1920-1944, Franţa Telegrame, 1936-1937, vol.9.

60   Monitorul  Oficial,  partea  a  III-a  Dezbaterile  Parlamentare,  Senatul  (sesiunea  ordinară  1936-1937), nr. 3, 26 noiembrie 1936, p.10.

_______________________________

* Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”

 

© 2013 Frontier Theme